Deserturi românești

Probabil cel mai important element al unui meniu de vară, dar nu numai, este desertul. Bucătăria românească se poate mândri cu nenumărate bunătăți care se fac acasă, dar și în condiții de restaurant. Vara, când ne copleșește căldura, nu prea avem poftă să mâncăm ceva mai greu de digerat, dar fără îndoială un desert ne prinde bine, pentru a ne ține în mișcare și cu suficientă energie pentru orele de birou. De fapt, de multe ori, deserturile pot fi consumate și la micul dejun, la prânz, sau la cină, la orice oră a zilei, oricând când avem poftă de ceva dulce. Plăcintele, clătitele sunt toate bunătăți care se pot consuma ca desert, dar și ca felul doi, în funcție de pofta pe care o avem. Bunătățile de sezon, adică pregătite cu fructe de sezon, sunt și ele foarte apreciate de familie, plăcintele cu fructe fiind un adevărat hit al verii.

Să nu mai vorbim de gemurile și dulcețurile ce se pot pregăti pe timp de vară și care, puse în clătite, sunt pe gustul și placul tuturor, ca desert cu gustul proaspăt al fructelor de vară. Urda este extrem de apreciată în clătite, în plăcinte, presărată bogat cu mărar și coajă de lămâie și zahăr vanilinat – suficient cât să scoată în evidență gustul bun al acestui ingredient special. Urda este cunoscută mai ales în România, în zone cu pășuni bogate și turme de oi, acest tip de brânză fiind comercializat în piețele din orașe, unde oferta de lactate este generoasă.

Deserturile de sezon merită introduse în oferta de meniu de vară, dar și de toate anotimpurile, pentru că dulceața ne va readuce în minte mirosul și gustul de fructe și briza de vară, amestecate cu duioșia razelor de soare călduroase.

Papanașii sunt un desert tipic, ce îmbină două feluri de ingrediente pentru un desert senzațional: smântâna și dulceața de afine se pun pe gogoașa de papanaș, pentru o experiență de gust specială, care face ca acest desert să devină un element obligatoriu al fiecărui restaurant care dorește să ofere deserturi românești, din ingrediente de calitate.

Vorbim acum și despre găluștele cu prune, care pot fi servite și ca felul doi. Acest preparat este cunoscut mai ales în Banat și în Transilvania. Se pregătește dintr-un aluat pe bază de făină și cartofi fierți și ouă. După ce se întinde aluatul în foaie cu grosime de aproximativ jumătate de centimetru, se taie în pătrate cât să acopere jumătate de prună, sau chiar o prună întreagă, se presară cu scorțișoară și un pic de zahăr praf. Se pun găluștele la fiert în apa sărată clocotită și se scot din apă când se ridică la suprafață. Se trec prin pesmetul prăjit un pic în ulei fierbinte și la final se adaugă zahăr, pentru un pic de gust mai dulce.

Frigănelele au și o variantă dulce, dacă deasupra presărăm zahăr în loc de cașcaval și diverse ierburi aromatice. Dar să nu uităm nici de grișul cu lapte sau orezul cu lapte, amândouă bunătăți care se pot servi mai ales acasă, dar cu siguranță există și variante într-o prezentare mai sofisticată ce pot fi servite cu succes în restaurante.

Cozonacul tradițional, care se pregătește mai ales de Paște și de Crăciun, poate fi umplut cu cacao, dar și cu rahat care, tăiat felii, conferă un aspect vesel și jucăuș, preferat mai ales de copii.

Diferitele bunătăți de casă merită introduse în meniul de restaurant, pentru că de foarte multe ori acestea sunt gusturile pe care clienții le caută atunci când aleg să servească masa în oraș.

Pagini sugerate

Scrie un comentariu!